Balada gandului meu trist
Nu mai insist.., nu-i cazul
Si -ti spun: m-am intristat…
Tu nu-mi mai pari prieten
Si-n fond.., ai existat?
Nu stiu, nici mai conteaza
Cu ce te-am suparat.
Dar banuiesc o seara
Ce te-a cam bulversat.
Sa fie oare cartea
La care am visat?
Sa fie personajul,
Ce odat’ m-a dedublat?…
Mi-e gandul trist…
Conteaza?..
Ca muza ce-mi da’ aripi
Din nou m-a-ngenunchiat?
Iar cartea mea “speranta”
Din nou s-a amanat?
Imi port cu mine crucea
Sinceritatii mele
Si-a gesturilor gresite
Ce fura efemere…
Mi-s ochii tristi si plansi
De-atatea ganduri grele
Speranta “El”.., tot “El”
Mi-o face corp durere.
Asa ca drag prieten
Fara de chip si grai,
De n-oi mai fi de maine
La tine.., nu e bai…
C.F. – Bucuresti, 30 oct. – 6 nov. – 2008
++++++++++++++++++++++++
Comentarii recente